Niciun motiv, oricât de plauzibil ar fi, nu scuză infidelitatea. Unii spun că trădează din ignoranță, sau prostie, alții dau vina pe ego, sau aroganță, Unii reclamă nevoia de iubire, alții acuză ispita, oportunitatea ivită sau convingerea că „asta nu va însemna nimic”, „nimeni nu va știi”, „nu fac nimic rău”. Nici nu contează de ce oamenii sunt infideli. Cert este doar că, într-un moment aparent neînsemnat, stupid, lumea se împarte în două, iar cel ce trădează ajunge să trăiască divizat, într-o lume reală, cu probleme reale, dar și într-o lumea interzisă, vrăjită, plină de promisiuni. Oricare ar fi motivul unei aventuri, infidelitatea distruge baza stabilă și solidă a unei relații, punând sub semnul întrebării totul, demontând stima de sine și încrederea în celălalt.
Pentru unii infidelitatea însemna sfârșitul relației. Alții tolerează trădarea și, chiar dacă nu prosperă alături de partenerul infidel, aleg să rămână cu acesta. Pentru mulți, însă, o aventură poate fi un moment de cotitură, o oportunitate de a crește separat, un timp pentru analiză, reflecție, onestitate brutală sau puternică motivație pentru schimbare.
Majoritatea infidelilor sunt foarte îndrăgostiți de partenerii lor originali, însă vor să-și probeze potența. Majoritatea oamenilor care trișează nu sunt, de fapt, nici măcar trișori. Nu sunt nici mincinoși, nici trădători și nu sunt nici răi. Sunt doar niște oameni care fac greșeli. Chiar și cei mai buni pot face greșeli catastrofale, deoarece relațiile, în timp, își pot schimba conținuturile, iar nevoile vitale precum validarea, dragostea, conexiunea, intimitatea sunt înlocuite de responsabilități prea mari, griji pentru educația copiilor, sau tensiuni generate de creditul la bancă. Bineînțeles că acestea nu sunt argumente ca să putem scuza și înțelege o aventură, sunt doar anumite părți din conținuturile unei relații, care se pierd.
O aventură înseamnă sfârșitul relației?
Există o mulțime de modalități prin care o relație se poate termina. Infidelitatea este doar unul dintre ele, dat fiind faptul că o aventură poate să fie în egală măsură atât un simptom al ruperii, cât și o cauză a sfârșitului. Pe lângă trădare, mai sunt o mulțime de alte moduri prin care poți să rănești pe cineva: lipsa afecțiunii sau a aprobării, lipsa intimității fizice sau emoționale, negativitatea, judecata sau critica. Toți, chiar și cei mai iubitori și mai devotați parteneri, fac aceste lucruri, măcar din când în când.
Cum se întâmplă o aventură?
Nu există nicio îndoială că infidelitatea este un act devastator de trădare, dar poate fi și o expresie a pierderii de sens, a singurătății, a nevoi de noutate, autonomie, putere, sau o demonstrație că vrei să fi iubit, dorit și apreciat. Relațiile se destramă când aceste nevoi sunt nesatisfăcute. Nevoile primare de conexiune umană, intimitate, dragoste și validare pot fi ignorate, sau refuzate, dar nu vor dispărea niciodată. Aceste nevoi sunt atât de importante, încât dacă rămân neacoperite prea mult timp, pot crea o ruptură suficient de mare, pentru ca altcineva să se poată strecura în relația de cuplu.
Cum să te vindeci de o aventură, împreună sau separat?
Pentru ca o relație să se vindece, este nevoie de o brutală onestitate din partea ambilor parteneri. ”Există ceva în această relație pentru care merită să lupt?”, ”Mai simțim iubire, sau rămânem împreună din comoditate și pentru a ne îndeplini obiective comune?”, ”Sunt suspect?”, ”Sunt paranoic, nesigur, speriat? Nu am încredere în tine, mă înșeli?”, ”Vrei să fii verificat mereu?”, ”Ce pot face ca să te simți în siguranță?”, sunt întrebări care pot clarifica multe aspecte și pot vindeca relația traumatizată de trădare. Nu există răspunsuri corecte sau greșite, însă dacă iertarea vine din confort, vindecarea nu se va produce, iar relația se va transforma într-un teren fertil pentru singurătate, resentimente și amărăciune. Pentru ca o relație să funcționeze, nevoile fiecărei persoane trebuie să fie compatibile. Asta nu înseamnă că trebuie să fie identice, ci doar compatibile.
Ambii parteneri trebuie să se reîntoarcă pe firul relației, spre trecut, pentru a explora momentul vulnerabil și a clarifica aspectele ce au cauzat infidelitatea. Probabil că partenerul trădat nu concepe că are și el părți de vină, de aceea îi va fi rău să audă că este învinuit. Desigur, poate să se simtă nedreptățit, rănit, speriat, dar dincolo de ceea ce simte, este vital să rămână deschis la dialog, dacă vrea să-și recupereze relația. Partenerul care a trădat trebuie să vorbească cu onestitate și curaj despre ce anume a căutat în afara relației. Nu este suficient să se scuze sau să acuze defecte, insecurități, sau lipsuri, ci doar să dea răspunsuri la întrebări precum: ”Ce am obținut din aventură?”, ”M-am simțit mai puternic, mai remarcat, dorit, iubit în afara cuplului?”, ”Ce-am căutat, de fapt?”, ”Când am încetat să fiu atras de partenerul meu și ce anume m-a atras la celălalt?”, ”Ce s-a schimbat la mine?”.
Discuțiile, fie ele și aprinse, pot clarifica multe aspecte. Cauza trădării, resentimentele, durerile, regretele pot constitui un nou start al relației, sau pot evidenția distanța enormă dintre cei doi parteneri.
Indiferent de modul cum stau lucrurile, este necesar ca cei doi să recunoască deschis dacă relația merită, sau nu, să fie salvată. Nimic nu este mai umilitor și mai lipsit de sens, decât să lupte unul împotriva celuilalt.
Dictonul aplicabil în cazul unei infidelități este ”Iartă și uită sau renunță și pleacă”. Dacă ai fost trădat și dorești să rămai în relație, este necesar să treci peste furie, durere, rușine, răzbunare, ură și să-i oferi partenerului iertarea. Dacă nu reușești, acceptă că nu mai este nimic de reparat și pune capăt relației, ca și cum ai închide o ușă în spatele tău. Aventurile redefinesc relațiile. Nu poate fi altfel. Chiar și oamenii buni iau decizii proaste, îi rănesc pe cei dragi și se transformă în ceva ce nu și-au imaginat că pot deveni vreodată. Greșelile, însă, au partea lor bună, deoarece scot la suprafață emoții impresionante, care îndeamnă la înțelepciune și adevăr.
